- triumfal
- TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vesteşte o mare biruinţă; fig. măreţ, impunător, solemn, pompos. ♢ Marş triumfal = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistenţă. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (şi a altor cetăţi din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRIUMFÁL adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire triumfal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetriumfál adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfáli; f. sg. triumfálă, pl. triumfáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIUMFÁL triumfală (triumfali, triumfale) 1) Care ţine de triumf; referitor la triumf. Coroană triumfală. 2) şi adverbial Care se face cu triumf; susţinut cu triumf. Marş triumfal. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes triumfal. /<lat. triumphalis, fr. triomphalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marş triumfal = înaintare rapidă şi victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRIUMFÁL, -Ă adj. 1. de triumf; biruitor, învingător, victorios. 2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm. (< lat. triumphalis, fr. triomphal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.