- trofeu
- TROFÉU, trofee, s.n. 1. (În antichitate) Armura unui duşman învins, aşezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se aşezau de obicei armele învinsului. 2. Pradă de război luată de la un inamic. 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumuseţea ei. 4. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. – Din fr. trophée.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TROFÉU s. v. cupă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetroféu s. n., art. troféul; pl. troféeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTROFÉ//U trofeue n. 1) (în antichitate) Echipament al unui duşman învins, expus pe un trunchi de copac în semn de victorie. 2) Monument comemorativ al unei victorii pe care sunt expuse armele celor învinşi. 3) Pradă de război, luată de la duşman; captură. ♢ trofeue de vânătoare blana, colţii sau coarnele unui animal vânat, păstrate ca obiecte decorative. /<fr. trophéeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROFÉU s.n. 1. Armura unui duşman învins aşezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatră sau de marmură purtând armele unui duşman învins şi ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptură sau pictură înfăţişând un asemenea monument. 2. Pradă de război luată de la inamic. ♦ Victorie, biruinţă. ♦ Ofranda adusă unei divinităţi, provenind din prada de război. 3. Coarnele unui cerb vânat. [pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophée, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTROFÉU s. n. 1. armura unui duşman învins aşezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui duşman învins, pentru a comemora o victorie. 2. pradă de război luată de la inamic. ♢ victorie, biruinţă. ♢ ofrandă adusă unei divinităţi din prada de război. 3. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colţi de mistreţ etc.). 4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. (< fr. trophée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.