rezista

rezista
REZISTÁ, rezist, vb. I. intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. – Din fr. résister, lat. resistere.
Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

REZISTÁ vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au rezista până la ultimul om.) 2. a se ţine. (A rezista bine până la sfârşitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ţine. (O încălţăminte care rezista mult.) 4. a (o) duce, a ţine. (O haină care rezista la tăvăleală.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

rezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. şi pl. rezístă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre per-soane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. rezista în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acţiunea factorilor externi. /<fr. résister, lat. resistere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmaţii etc.) A se menţine, a se susţine prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ţine tare].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ♢ (despre idei, afirmaţii etc.) a se menţine, a se susţine prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • rezistá — vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. şi pl. rezístã …   Romanian orthography

  • rezistenţă — REZISTÉNŢĂ, rezistenţe, s.f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziţie, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului şi menţinerea poziţiilor proprii. ♦ Mişcare populară antifascistă de eliberare, desfăşurată… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

  • ceda — CEDÁ, cedez, vb. I. 1. tranz. A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanţă unei alte persoane. 2. intranz. A da cuiva dreptate într o discuţie, a nu se mai împotrivi; a se …   Dicționar Român

  • irezistibil — IREZISTÍBIL, Ă, irezistibili, e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IREZISTÍBIL adj. cuceritor. (Un zâmbet irezistibil.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • refractar — REFRACTÁR, Ă, refractari, e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a şi schimba structura, compoziţia şi caracterele. ♢ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr un material special, rezistentă la temperaturi… …   Dicționar Român

  • rezistent — REZISTÉNT, Ă, rezistenţi, te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico chimic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o… …   Dicționar Român

  • duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român

  • rezistibil — REZISTÍBIL, Ă, rezistibili, e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rezistíbil adj. m., pl. rezistíbili; f. sg. rezistíbilă, pl …   Dicționar Român

  • susţine — SUSŢÍNE, susţín, vb. III. 1. tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. tranz. fig. A lua o atitudine favorabilă faţă de o acţiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. tranz. fig. A …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”