- rezista
- REZISTÁ, rezist, vb. I. intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. – Din fr. résister, lat. resistere.Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX '98REZISTÁ vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au rezista până la ultimul om.) 2. a se ţine. (A rezista bine până la sfârşitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ţine. (O încălţăminte care rezista mult.) 4. a (o) duce, a ţine. (O haină care rezista la tăvăleală.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. şi pl. rezístăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre per-soane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. rezista în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acţiunea factorilor externi. /<fr. résister, lat. resistereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmaţii etc.) A se menţine, a se susţine prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ţine tare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ♢ (despre idei, afirmaţii etc.) a se menţine, a se susţine prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.