rezistent

rezistent
REZISTÉNT,-Ă, rezistenţi, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Rezistent ≠ nerezistent, şubred, irezistent
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om rezistent.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă rezistent.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte rezistent.) 7. v. indestruc-tibil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezistént adj. m., pl. rezisténţi; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REZISTÉN//T rezistenttă (rezistentţi, rezistentte) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acţiuni externe. 2) (despre fiinţe) Care suportă (uşor) vicisitudinile vieţii; în stare să treacă peste orice dificultăţi. /<fr. résistant, it. resistente
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă uşor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obişnuit cu un antibiotic. // s.m. şi f. Patriot membru al Rezistenţei, în cel de-al doilea război mondial. [cf. fr. résistant, it. resistente].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ♢ care nu se lasă doborât, care suportă uşor (oboseala, boala). ♢ (despre microbi) care s-a obişnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenţei. (< fr. résistant, it. resistente)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • solid — SOLÍD1, solizi, s.m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman şi în cel bizantin. – Din lat. solidus. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SOLÍD2, Ă, solizi, de, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Corp) care posedă capacitatea de a… …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

  • bronz — BRONZ, bronzuri, s.n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur şi mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuinţări tehnice. ♢ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epocă din istoria societăţii umane care cuprinde, în general …   Dicționar Român

  • cartilaj — CARTILÁJ, cartilaje, s.n. Ţesut animal conjunctiv elastic şi rezistent, cu rol de susţinere care formează scheletul peştilor cartilaginoşi şi al embrionului la vertebrate şi la om îndeplinind funcţia mecanică de susţinere; zgârci. [var.:… …   Dicționar Român

  • cauciuc — CAUCIÚC, (2) cauciucuri, s.n. 1. Produs industrial, elastic şi rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obţinut pe cale sintetică, utilizat la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc. 2. Anvelopă… …   Dicționar Român

  • creuzet — CREUZÉT, creuzete, s.n. Vas fabricat dintr un material rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr un material refractar, în care se adună produsele de topire obţinute în… …   Dicționar Român

  • cuticulă — CUTÍCULĂ, cuticule, s.f. 1. Strat subţire şi rezistent care acoperă şi protejează suprafaţa unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la… …   Dicționar Român

  • durabil — DURÁBIL, Ă, durabili, e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • duraluminiu — DURALUMÍNIU s.n. Aliaj al aluminiului cu cupru şi cu mici cantităţi de magneziu, mangan şi siliciu, uşor şi rezistent, folosit în special la construcţia avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • indestructibil — INDESTRUCTÍBIL, Ă, indestructibili, e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Indestructibil ≠ destructibil Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”