creuzet

CREUZÉT, creuzete, s.n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obţinute în procesul metalurgic. [pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



creuzét s. n. (sil. cre-u-), pl. creuzéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CREUZÉT creuzete n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice în care se adună materialul topit. 2) Recipient făcut din material refractar, folosit în industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi înalte. 3) Vas făcut dintr-un metal rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset

Trimis de siveco, 06.06.2007. Sursa: NODEX



CREUZÉT s.n. Vas rezistent la căldură, folosit pentru reacţii chimice la temperaturi înalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care serveşte la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [pron. cre-u-. / < fr. creuset].

Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN



CREUZÉT s. n. 1. vas rezistent la căldură, pentru reacţii chimice la temperaturi înalte. 2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea şi elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influenţe, lucruri etc. (< fr. creuset)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN