ceda

CEDÁ, cedez, vb. I. 1. tranz. A renunţa (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanţă unei alte persoane. 2. intranz. A da cuiva dreptate într-o discuţie, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunţa. ♦ (Sport) A se recunoaşte învins (renunţând la luptă); a fi învins. 3. intranz. (Despre boli) A scădea din intensitate, a se ameliora. 4. intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. céder.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



A ceda ≠ a se împotrivi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CEDÁ vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ceda întregul aparta-ment.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ceda cu nici un preţ.) 3. a abandona, renunţa, (fig.) a capitula. (A ceda, n-a mai continuat discuţia.) 4. a se pleca, a se supune. (ceda în faţa duşmanulul.) 5. v. capitula. 6. v. atenua. 7. v. rupe. 8. v. deforma.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cedá vb., ind. prez. 1 sg. cedéz, 3 sg. şi pl. cedeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CED//Á cedaéz 1. tranz. 1) (bunuri aflate în proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ceda un teritoriu. ♢ ceda poziţia (sau poziţiile) a se retrage. 2) (mărfuri, mai ales deficitare) A trece prin vânzare în posesia altei persoane; a abandona în schimbul unei despăgubiri. 2. intranz. 1) A înceta de a mai opune rezistenţă (fizică sau morală); a se recunoaşte învins. ceda într-o luptă. 2) (despre lucruri, construcţii, piese etc.) A nu mai rezista la acţiunea unor factori externi. Podul cedaat. 3) (despre boli, dureri etc.) A scădea în intensitate. /<fr. céder

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CEDÁ vb. I. 1. tr. A lăsa, a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune. 2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaşte învins, a înceta întrecerea, lupta. 3. intr. (Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descreşte, a scădea. 4. intr. (Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apăsare, a se rupe. [< fr. céder].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune. ♢ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea. ♢ (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat cedere)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN