- capitula
- CAPITULÁ, capitulez, vb. I. intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilităţile şi a se preda învingătorului, în condiţiile dictate de acesta. ♦ fig. (Despre oameni) A da înapoi în faţa piedicilor sau a greutăţilor; a nu mai continua o acţiune, o discuţie; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CAPITULÁ vb. (mil.) a ceda, a se preda, (înv.) a se închina. (Cetatea a capitula.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCAPITULÁ vb. v. abandona, ceda, renunţa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecapitulá vb., ind. prez. 1 sg. capituléz, 3 sg. şi pl. capituleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CAPITUL//Á capitulaéz intranz. 1) (despre armate, ţari beligerante) A se preda inamicului, acceptând condiţiile acestuia. 2) fig. A ceda în faţa greutăţilor; a renunţa la părerile sale. /<lat. capitulare, fr. capitulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCAPITULÁ vb. I. intr. (Despre o armată, un stat etc.) A depune armele, a se preda învingătorului. ♦ (fig.) A da înapoi, a ceda, a se da învins. [< fr. capituler].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNCAPITULÁ vb. intr. (despre un beligerant) a înceta ostilităţile, predându-se învingătorului. ♢ (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins. (< fr. capituler, lat. capitulare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.