imputaţie

imputaţie
IMPUTÁŢIE, imputaţii, s.f. Faptul de a atribui cuiva o vină; învinovăţire; măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituţiei sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare. – Din fr. imputation, lat. imputatio.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPUTÁŢIE s. v. reproş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

imputáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imputáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imputáţiei; pl. imputáţii, art. imputáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 26.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPUTÁŢI//E imputaţiei f. 1) v. A IMPUTA. 2) Măsură prin care cineva este obligat să plătească o despăgubire (unei organizaţii, instituţii etc.). 3) Sumă care trebuie plătită de cineva în conformitate cu o astfel de măsură. [G.-D. imputaţiei] /<lat. imputatio, imputaţieonis, fr. imputation
Trimis de siveco, 26.07.2006. Sursa: NODEX

IMPUTÁŢIE s.f. 1. Învinovăţire; reproş. 2. Obligaţie de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituţii unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [gen. -iei, var. imputaţiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio].
Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DN

IMPUTÁŢIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovăţire; reproş. 2. imputare (II); sumă plătită. (< fr. imputation, lat. imputatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • imputáţie — s. f. (sil. ţi e), art. imputáţia (sil. ţi a), g. d. art. imputáţiei; pl. imputáţii, art. imputáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …   Dicționar Român

  • imputa — IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează),… …   Dicționar Român

  • imputaţiune — IMPUTAŢIÚNE s.f. v. imputaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • ponos — PONÓS, ponoase, s.n. 1. (pop.) Consecinţă neplăcută; necaz, neajuns; nemulţumire, supărare. A trage ponoasele. ♢ expr. (reg.) A şi face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a şi pricinui supărare, necaz. A i purta (cuiva) ponos = a… …   Dicționar Român

  • pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… …   Dicționar Român

  • prihană — PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  PRIHÁNĂ s. v. abatere,… …   Dicționar Român

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”