pricină

pricină
PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ♢ expr. (înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acţiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînţelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ expr. (pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harţă, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ♢ loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [acc. şi: pricínă] – Din bg. prična.
Trimis de cata, 29.10.2008. Sursa: DEX '98

PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRÍCINĂ s. v. acţiune, acuzare, acuzaţie, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputaţie, învinovăţire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînţelegere, obiectiv, proces, reproş, scop, ţel, ţintă, vină, vrajbă, zâzanie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRÍCIN//Ă pricinăi f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i pricinăa? ♢ Fără (nici o) pricină nemotivat; fără îndreptăţire. Din pricină că fiindcă; pentru că; deoarece. Din pricinăa din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili pricinăa. ♢ A căuta (cuiva) pricină a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) pricină a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de pricină a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu pricinăa cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Příčina — is a village in the Central Bohemian Region of the Czech Republic. It has around 175 inhabitants.External links* [http://www.obecni urad.net/pricina Village website] (cz) …   Wikipedia

  • pričina — prȉčina ž DEFINICIJA rij. ono što se komu pričinja; utvara ETIMOLOGIJA vidi pričiniti …   Hrvatski jezični portal

  • prícinã — s. f., g. d. art. prícinii; pl. prícini …   Romanian orthography

  • cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… …   Dicționar Român

  • denegare — DENEGÁRE, denegări, s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicţie de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizat; denegaţie, tăgăduială. – v. denega. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • împricina — ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. refl. recipr. (pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • motiv — MOTÍV, motive, s.n. I. Cauza, raţiunea, pricina unei acţiuni; imboldul care împinge la o acţiune sau care determină o acţiune; mobil. ♢ loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ♢ loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ♢ loc.… …   Dicționar Român

  • povod — POVÓD, povoduri, s.n. 1. (reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [var.: pohód s.n.] – Din rus., scr. povod …   Dicționar Român

  • price — PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul a face ) Supărare, necaz… …   Dicționar Român

  • pricinaş — PRICINÁŞ, Ă, pricinaşi, e, s.m. şi f., adj.(pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Om) certăreţ. 2. s.m. şi f. Împricinat, inculpat; făptaş, vinovat. – Pricină + suf. aş …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”