denegare

denegare
DENEGÁRE, denegări, s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicţie de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizat; denegaţie, tăgăduială. – v. denega.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

denegáre s. f. → negare
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DENEG//ÁRE denegareări f. v. A DENEGA. ♢ denegare de dreptate refuz fără temei legal al unui organ jurisdicţional de a soluţiona o pricină încredinţată lui spre rezolvare. /v. a denega
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DENEGÁRE s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei; denegaţie, tăgăduială. ♢ (jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată. [< denega].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DENEGÁRE s. f. acţiunea de a denega. o (jur.) denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată. (< denega)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • denegare — v. tr. [dal lat. denegare ] (io dènego, o denégo, tu dèneghi, ecc.), lett. [negare qualcosa in modo reciso] ▶◀ ricusare, rifiutare. ◀▶ acconsentire (a), ammettere, concedere …   Enciclopedia Italiana

  • denegare — de·ne·gà·re v.tr. (io denégo, dènego) LE negare risolutamente, non accordare, ricusare: albergo gli dineghi nel tuo petto (Tasso) {{line}} {{/line}} VARIANTI: dinegare. DATA: 2Є metà XIII sec. ETIMO: dal lat. dēnĕgāre, v. anche negare …   Dizionario italiano

  • denegare — {{hw}}{{denegare}}{{/hw}}v. tr.  (io denego  o denego , raro denego , tu deneghi  o deneghi , raro deneghi ) (lett.) Negare risolutamente …   Enciclopedia di italiano

  • denegare — v. tr. (lett.) negare, ricusare, rifiutare □ impedire, proibire CONTR. affermare □ accettare, accordare, concedere …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • Solent oculis clausis denegare, qui non credunt factum esse, quod nolunt. — См. На слепого очков не приберешь …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • denega — DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  denegá vb …   Dicționar Român

  • denegar — (Del lat. denegare.) ► verbo transitivo Negar, no conceder lo que se pide: ■ le denegaron la beca que había solicitado por falsedad en los datos. SE CONJUGA COMO regar SINÓNIMO desestimar ANTÓNIMO acceder conceder …   Enciclopedia Universal

  • denegar — Se conjuga como: negar Infinitivo: Gerundio: Participio: denegar denegando denegado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. deniego deniegas deniega denegamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • ДЕНЕГАЦИЯ — (лат., от denegare отказывать, отрицать). Запирательство перед судом. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ДЕНЕГАЦИЯ лат., от denegare, отказывать. Запирательство перед судом. Объяснение 25000… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • Étymologie de religion — Article principal : Religion. La littérature latine de l Antiquité a transmis deux étymologies de religion : relegere signifiant « relire » et religare signifiant « relier ». L étymologie relegere (relire) se trouve… …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”