- denega
- DENEGÁ, denég, vb. I. tranz. (înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. cf. fr. d é n i e r .Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98denegá vb., ind. prez. 1 sg. denég, 3 sg. şi pl. deneágăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DENEGÁ denég tranz. înv. 1) (fapte, fenomene, afirmaţii) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a nega; a contesta; a dezminţi. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la îndoială. /<lat., it. denegare, fr. dénierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare].Trimis de LauraGellner, 07.05.2006. Sursa: DNDENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.