- pricinuitor
- PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care produce, provoacă, prilejuieşte, dă naştere la ceva. 2. s.m. şi f. (înv.) Persoană care face, iniţiază, produce ceva. [pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRICINUITÓR adj. producător, provocator. (Cauză pricinuitoroare de tulburări.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRICINUITÓR s. v. autor, făptaş, făptuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepricinuitór adj. m., s. m. (sil. -nu-i-), pl. pricinuitóri; f. sg. şi pl. pricinuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.