- provocator
- PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, aţâţă, incită, atacă; care atrage atenţia asupra sa prin ţinută, extravaganţă, impertinenţă, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuieşte ceva. [var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98PROVOCATÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. v. senzual. 4. adj. v. ostentativ. 5. adj. sfidător. (Un gest provocator.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv provocator de tulburări.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprovocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. şi pl. provocatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROVOCATÓR1 adv. Într-un mod care constituie o provocare. /<fr. provocateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROVOCAT//ÓR2 provocatoroáre (provocatoróri, provocatoroáre) Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care aţâţă; agresiv; aţâţător. /<fr. provocateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROVOCAT//ÓR3 provocatoroáre (provocatoróri, provocatoroáre) m. şi f. 1) Persoană care provoacă. 2) Persoană care se ocupă de provocări. /<fr. provocateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROVOCATÓR, -OÁRE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acţiuni nesocotite şi necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [var. provocător, -oáre adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator].Trimis de LauraGellner, 20.02.2007. Sursa: DNPROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ♢ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.