- price
- PRÍCE s.f. 1. (înv.) Neînţelegere, ceartă. ♢ loc. adj. De price = care se împotriveşte; opozant, potrivnic. ♢ loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (pop.; în construcţie cu verbul "a face") Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovăţire. – Din sl. pritŭča.Trimis de oprocopiuc, 14.04.2004. Sursa: DEX '98PRÍCE s. v. acţiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învăţătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînţelegere, neplăcere, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pricină, prilej, proces, raţiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepríce s. f., pl. priciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpríce s.f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziţie, contradicţie. sl. pritĭča "cauză" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se "a se certa", cr. priča "obstacol". Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, şi pritce, s.f. (parabolă), înv., din acelaşi cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreţ); pricitor, adj. (arţăgos, scandalagiu); pricină, s.f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaş, s.m. (certăreţ; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuieşte); pricinuitoare, s.f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s.m. (acuzat).Trimis de blaurb, 11.09.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.