acuzáţie — s. f. (sil. ţi e), art. acuzáţia (sil. ţi a), g. d. art. acuzáţiei; pl. acuzáţii, art. acuzáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
antanagogă — ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s.f. Răspuns la o acuzaţie; contraargument. – Din fr. antanagoge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antanagógă s. f. (sil. mf. ant ), g. d. art. antanagógei; pl. antanagóge Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
incriminare — INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INCRIMINÁRE s. v. acuzare … Dicționar Român
recriminare — RECRIMINÁRE, recriminări, s.f. (livr.) Acţiunea de a recrimina şi rezultatul ei; acuzaţie, insultă, injurie. – v. recrimina. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RECRIMINÁRE s. recriminaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
acuzare — ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (concr.) Parte care acuză la un proces. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Acuzare ≠ apărare Trimis de siveco, 03 … Dicționar Român
năpastă — NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor… … Dicționar Român
prihană — PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 PRIHÁNĂ s. v. abatere,… … Dicționar Român
pârâtură — PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s.f. (înv.) Pâră (1); acuzaţie, învinuire. – Pârî + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovă ţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pârâtúră … Dicționar Român
pâră — PẤRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (înv. şi reg.) Proces, judecată. [pl. şi: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
