- năpastă
- NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (reg.) Prostovol. [pl. şi: năpăşti] – Din sl. napastĩ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Năpastă ≠ norocTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNĂPÁSTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, şaşma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. şi Olt.) plaşcă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNĂPÁSTĂ s. v. ademenire, atracţie, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuţie, prigoană, seducere, seducţie, suferinţă, tentaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăpástă s. f., g.-d. art. năpástei/năpăştii; pl. năpáste/năpăştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂPÁST//Ă năpastăe f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. ♢ Ia năpastă! ia nevoie. 2) Acuzaţie lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau ţăranii în locul consătenilor fugiţi. [G.-D. năpastei; pl. şi năpăşti] /<sl. napastiTrimis de siveco, 02.03.2009. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.