dănănaie

dănănaie
DĂNĂNÁIE, dănănăi, s.f. (reg.) 1. Ciudăţenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboaţă bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudăţenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăţie, năpastă, năstruşnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, şotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, ţoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dănănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dănănáia; pl. dănănăi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • boarfe — BOÁRFE s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), ţoale (pl.), (reg.) bodroanţe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia ţi boarfele şi pleacă!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ciudăţenie — CIUDĂŢÉNIE, ciudăţenii, s.f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (concr.) Lucru, fiinţă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. enie. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • dăndănaie — DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s.f. (reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboaţă; dănănaie (1). [var.: dandanáie s.f.] – Dandana + suf. aie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboaţă, gălăgie, hărmălaie, huiet …   Dicționar Român

  • dănănăi — dănănăí, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR  dănănăí ( ăésc, ít), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creaţie expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der.… …   Dicționar Român

  • hărmălaie — HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s.f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [var.: harmaláie s.f.] – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  HĂRMĂLÁIE s.f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă,… …   Dicționar Român

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • poznă — PÓZNĂ, pozne. s.f. (pop. şi fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârneşte râsul. 2. Situaţie, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudăţenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă… …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”