harmalaie — HARMALÁIE s.f. v. hărmălaie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hara — HÁRA: hara para adv. În neorânduială. ♢ A face hara para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX hára interj. – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca şi ideea de a sfîşia. Creaţie… … Dicționar Român
vacarm — VACÁRM, vacarmuri, s.n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VACÁRM s. v. hărmălaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime vacárm s. n., pl. vacármuri … Dicționar Român
tărăboi — TĂRĂBÓI s.n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – cf. alb. t ë r b o z, gr. t h ó r y b o s. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 TĂRĂBÓI s. v. hărmălaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tărăbói s. n … Dicționar Român
ţigănie — ŢIGĂNÍE, ţigănii, s.f. 1. Totalitatea ţiganilor care locuiesc la un loc; ţigănime; p. ext. cartier într o localitate în care locuiesc ţigani. 2. fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Ţigan + suf. ie. Trimis de… … Dicționar Român
bâlci — BÂLCI, bấlciuri, s.n. Târg mare ţinut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante şi însoţit de spectacole şi de petreceri populare; iarmaroc. ♦ fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu. Trimis de paula, 12.03.2008 … Dicționar Român
cramură — cramúră s.n. (reg.) văicăreală, larmă, huiet, crâşcare, hărmălaie, gălăgie. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR crámură ( ri), s.f. – Larmă, zgomot, hărmălaie. sl. (bg.) kramola (DAR). Pascu, lat., 257, propunea lat. carmula revoltă ;… … Dicționar Român
gălăgie — GĂLĂGÍE s.f. Zgomot puternic (de glasuri, de maşini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [var.: (reg.) hălăgíe s.f.] – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Gălăgie ≠ linişte, muţenie, tăcere, liniştit Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
hai — interj., s. (probabil n.) I. interj. 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acţiune (comună) cu interlocutorul. 2. (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea… … Dicționar Român
harhăt — HÁRHĂT, harhăte, s.n. (reg.) Hărmălaie. – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÁRHĂT, harhăte, s.n. (reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [var.: hárcăt s.n.] – Onomatopee. Trimis de … Dicționar Român