halagea — HALAGEÁ s.f. (reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Păţanie. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HALAGEÁ, halagele, s.f. (înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Păţanie neplăcută. ♢ expr. A şi căpăta halageaua = a o păţi rău, a şi găsi beleaua … Dicționar Român
hărmălaie — HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s.f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [var.: harmaláie s.f.] – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM HĂRMĂLÁIE s.f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă,… … Dicționar Român
UfS — Dieser Artikel oder Abschnitt bedarf einer Überarbeitung. Näheres ist auf der Diskussionsseite angegeben. Hilf mit, ihn zu verbessern, und entferne anschließend diese Markierung. Union für Südtirol … Deutsch Wikipedia
Union für Südtirol — Dieser Artikel oder Abschnitt bedarf einer Überarbeitung. Näheres ist auf der Diskussionsseite angegeben. Hilf mit, ihn zu verbessern, und entferne anschließend diese Markierung. Union für Südtirol … Deutsch Wikipedia
dandana — DANDANÁ, dandanale, s.f. (fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ♢ (înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
haraiman — HARAIMÁN s.n. (reg.) Gălăgie, tărăboi, zarvă. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HARAIMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmă laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot. Trimis de… … Dicționar Român
scandal — SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ expr. (fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu… … Dicționar Român
BürgerUnion — Parteiobmann Andreas Pöder … Deutsch Wikipedia
bâlci — BÂLCI, bấlciuri, s.n. Târg mare ţinut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante şi însoţit de spectacole şi de petreceri populare; iarmaroc. ♦ fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu. Trimis de paula, 12.03.2008 … Dicționar Român
calabalâc — CALABALẤC, calabalâcuri, s.n. (fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalik. Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX 98 CALABALÂC s. v. boarfe (pl.) … Dicționar Român