scandal

SCANDÁL, scandaluri, s.n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, ruşinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ♢ expr. (fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, ruşinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă; ruşine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SCANDÁL s. 1. scenă, tapaj. (I-a făcut un scandal nemaipomenit.) 2. v. hărmălaie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SCANDÁL s. v. abatere, culpabilitate, culpă, dificultate, eroare, greşeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, oprelişte, păcat, piedică, stavilă, vină, vinovăţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



scandál s. n., pl. scandáluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCANDÁL scandaluri n. 1) Faptă imorală săvârşită de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Gălăgie mare, însoţită de astfel de fapte. 3) Caz care provoacă indignarea opiniei publice. 4) Situaţie dezonorantă, înjositoare; dezonoare; ruşine. /<sl. skandalu, ngr. skándalon, fr. scandale, lat. scandalum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SCANDÁL s.n. 1. Zarvă provocată de o faptă urâtă, ruşinoasă; faptă urâtă, rea, care provoacă indignare. ♦ Situaţie ruşinoasă. 3. Obiect de îmbrăcăminte femeiască asemănător burtierei. [pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].

Trimis de LauraGellner, 28.08.2005. Sursa: DN



SCANDÁL s. n. 1. reacţie violentă de protest faţă de ceva nedemn, ruşinos, inacceptabil etc. 2. ceartă însoţită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă. 3. (fam.) portjartier. (< fr. scandale, lat. scandalum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



scandál (-luri), s.n. – Zarvă, tărăboi. – var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49, sec. XVII), şi modern din fr. scandale. – Der. scăndăli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, înv.; scandalagiu, s.m. (persoană scandaloasă); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux.

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER