- halagea
- HALAGEÁ s.f. (reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Păţanie. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HALAGEÁ, halagele, s.f. (înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Păţanie neplăcută. ♢ expr. A-şi căpăta halageaua = a o păţi rău, a-şi găsi beleaua.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRMhalageá (tărăboi, păţanie) s. f., art. halageáua, g.-d. art. halagélei; pl. halagéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.