halagea

halagea
HALAGEÁ s.f. (reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Păţanie. – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HALAGEÁ, halagele, s.f. (înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Păţanie neplăcută. ♢ expr. A-şi căpăta halageaua = a o păţi rău, a-şi găsi beleaua.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM

halageá (tărăboi, păţanie) s. f., art. halageáua, g.-d. art. halagélei; pl. halagéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • hăi — HĂI1 interj. 1. (reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”