hai

HAI interj., s. (probabil n.) I. interj. 1. Cuvânt care exprimă un îndemn la o acţiune (comună) cu interlocutorul. 2. (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvânt care exprimă ideea unei înaintări încete sau anevoioase. 3. Exclamaţie care exprimă: regret, admiraţie, o întrebare. 4. (Repetat) Ba bine că nu! II. S. (n.) (fam. şi arg.) Hărmălaie; scandal. ♢ expr. A face (un) hai = a face scandal în semn de protest, de reproş etc. [var.: (reg.) ai interj.] – Onomatopee.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HAI interj. v. haide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



hai interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



hai-hái (hai, hái) (ba bine că nu, încet-încet) interj.

Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



háide-hai/háida-hai/háide-ha (încet-încet) interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HAI interj. 1) (se foloseşte pentru a exprima un îndemn la acţiune) Haide. ♢ hai noroc formulă de salut sau de urare. 2) (se foloseşte repetat pentru a exprima ideea unei înaintări încete, anevoioase sau pentru a exprima o mustrare sau un avertisment). [Monosilabic] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hái (háiuri), s.n. – (arg.) Hărmălaie, larmă, scandal. Probabil din tc. hay-huy, interj. care exprimă ideea de zgomot, cf. haihui. După Graur 158, din ţig.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER