necaz

necaz
NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăţi. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ♢ loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenţia de a supăra (pe cineva). ♢ A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenţionat. De necaz = ca ripostă la o nemulţumire; pentru a-şi exprima ciuda, mânia. [var.: (reg.) năcáz s.n.] – cf. sl. n a k a z ŭ.
Trimis de romac, 31.05.2004. Sursa: DEX '98

Necaz ≠ bucurie, satisfacţie, plăcere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NECÁZ s. 1. v. mâhnire. 2. neplăcere, supărare, (înv. şi pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe necazuri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Şi-a spus pe îndelete necaz.) 4. v. încercare. 5. greutate, încercare, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe necazuri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. şi reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satara, stenahorie. (Ce necaz a căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. v. invidie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

necáz s. n., pl. necázuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NECÁZ necazuri n. 1) Situaţie complicată şi neplăcută. ♢ Ce necaz! ce supărare! La necaz a) în momente de supărare; b) într-un moment critic. 2) Senzaţie de suferinţă (fizică sau morală); neplăcere; impas. ♢ A trage multe necazuri a avea de suportat multe suferinţe. 3) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); pică; ciudă. ♢ De necaz de ciudă. Mai mare necazul! se spune, când cineva ratează o ocazie sigură. A muri (sau a crăpa) de necaz a nu mai putea de ciudă. A avea necaz pe cineva a) a nutri duşmănie nemărturisită împotriva cuiva; b) a fi supărat pe cineva. A face haz de necaz a simula voia bună pentru a-şi ascunde amărăciunea. /cf. sl. nakazu
Trimis de siveco, 09.05.2005. Sursa: NODEX

necáz (necázuri), s.n. – 1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3. Invidie. – var. (Mold.) năcaz. sl. nakazŭ "instrucţie", din nakazati "a pedepsi" (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz "nenorocire", sb. nakaz "avorton", ceh. nakaz "epidemie". – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar, supărător).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • pricaz — PRICÁZ, pricazuri, s.n. (reg.) Lucru, întâmplare care pricinuieşte cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea. ♢ expr. A face (cuiva sau la ceva) pricaz = a atrage (asupra cuiva sau a ceva) răul, nenorocirea. ♦ p. ext. Pagubă însemnată… …   Dicționar Român

  • necăji — NECĂJÍ, necăjesc, vb. IV. 1. tranz. A pricinui cuiva un necaz, o neplăcere; a face cuiva sânge rău; a mânia, a amărî, a supăra. ♦ A sâcâi, a tachina pe cineva; a agasa, a plictisi. ♦ refl. A se enerva, a se mânia. 2. refl. A depune eforturi… …   Dicționar Român

  • belea — BELEÁ, belele, s.f. (fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ♢ expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Fiinţă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Trimis de paula, 14.11.2007 …   Dicționar Român

  • chichion — CHICHIÓN, chichioane, s.n. (reg.) Întâmplare neplăcută; încurcătură, necaz, bucluc. [pr.: chi on] – Din ngr. kikeón. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHICHIÓN s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz,… …   Dicționar Român

  • nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… …   Dicționar Român

  • ponos — PONÓS, ponoase, s.n. 1. (pop.) Consecinţă neplăcută; necaz, neajuns; nemulţumire, supărare. A trage ponoasele. ♢ expr. (reg.) A şi face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a şi pricinui supărare, necaz. A i purta (cuiva) ponos = a… …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

  • vicisitudine — VICISITÚDINE, vicisitudini, s.f. (livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferinţă. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, inis. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VICISITÚDINE s. (mai… …   Dicționar Român

  • încercare — ÎNCERCÁRE, încercări, s.f. 1. Acţiunea de a încerca şi rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduinţă, silinţă. 3. (La jocul de rugbi) Aşezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei… …   Dicționar Român

  • aliman — ALIMÁN, alimane, s.n. (reg.) Apă adâncă. ♢ expr. A ajunge la aliman = a da (şi a nu mai putea scăpa) de un necaz. – sb. alaman (< tc.). Trimis de cornel, 05.02.2004. Sursa: DLRM  alimán ( nuri), s.n. – Necaz, belea, primejdie. tc. (arab.) al… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”