nevoie

NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ♢ loc. adv. La nevoie = în caz de trebuinţă; când trebuie, când este necesar. ♢ expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-şi face nevoile = a defeca (şi a urina). (pop. şi fam.) Zor-nevoie = cu orice preţ, neapărat. ♦ (înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ♢ expr. A-şi căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese şi obligaţii, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-şi vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu ştie să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăţi, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ♢ loc. adj. (pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaş. ♢ expr. A ieşi (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz.. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferinţă. ♦ Primejdie, pericol. ♢ expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (înv.) Constrângere. ♢ loc. adv. (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (pop.) Lucru, fapt ieşit din comun, care miră, uimeşte; ciudăţenie, minunăţie; drăcovenie, drăcie. ♢ loc. adv. (fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) straşnic, grozav. ♦ (fam., art.; în exclamaţii şi imprecaţii) Dracul, naiba. [pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NEVÓIE s. 1. v. cerinţă. 2. v. trebuinţă. 3. necesitate, trebuinţă, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru nevoieile şcolii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesităţile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.

Trimis de siveco, 29.03.2008. Sursa: Sinonime



NEVÓIE s. v. ameninţare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forţă, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violenţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nevóie s. f., art. nevóia, g.-d.art. nevóii; pl. nevói

Trimis de siveco, 08.02.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



nevóie máre loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NEVÓ//IE nevói f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuinţă; necesitate. ♢ La nevoie (sau în caz de nevoie) când trebuie ceva; la o adică. Fără nici o nevoie fără să fie necesar. (Nu) este nevoie (nu) trebuie. A avea (sau a fi) nevoie a fi necesar; a trebui. Mare nevoie! puţin îmi pasă. Nu-i (sau n-are) nevoie nu e nimic; nu importă. 2) Lucru care trebuie îndeplinit neapărat. 3) Stare a celui sărac; lipsă a mijloacelor materiale (strict) necesare; sărăcie. ♢ La (vreme de) nevoie a) în caz de mare lipsă; b) la necaz; la nenorocire. A duce nevoie de ceva a nu avea ceva. A trăi în (mare) nevoie a trăi în (mare) sărăcie. A fi mâncat de nevoie a îndura multe lipsuri, necazuri. A-l paşte pe cineva nevoieia a-l ameninţa pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scăpa de (sau a ieşi din) nevoie, a încăleca pe nevoie a scăpa de lipsuri, de griji, de necazuri; a ieşi din sărăcie. nevoieia îl învaţă pe om (sau nevoieia te învaţă minte) lipsurile şi necazurile îl fac pe om să tragă învăţăminte folositoare. 4) Situaţie (materială) dificilă; strâmtoare; ananghie. A ajuta la nevoie. ♢ De nevoie forţat de împrejurări. De voie, de nevoie mai mult silit; vrând-nevrând. Cu (mare) nevoie cu (mare) greu. Ia, nevoie! ia, încurcătură! La mare nevoie într-o situaţie extrem de grea; la mare cumpănă. A fi la (mare) nevoie (sau a fi în nevoie) a) a se pomeni într-o (mare) încurcătură; b) a fi (foarte) strâm-torat. A scoate pe cineva din nevoie a scăpa pe cineva dintr-o situaţie grea. 5) la pl. Treburi pe care le îndeplineşte cineva; preocupări. ♢ A-şi vedea (sau a-şi căuta) de nevoi a-şi face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat să se împace din neputinţa de a se împotrivi. ♢ A se ţine ca nevoieia de om a urmări permanent şi insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri; a se ţine scai de cineva. 7) Fiinţă slabă şi neputincioasă, care pricinuieşte cuiva multe necazuri. 8) fam. Întruchipare imaginară a spiritului rău; necuratul; naiba. nevoieia să-l ştie. 9): Frumos (sau harnic) nevoie mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja

Trimis de siveco, 15.09.2006. Sursa: NODEX



nevóie (-ui), s.f. – 1. Necesitate, trebuinţă. – 2. Obligaţie, urgenţă. – 3. Sărăcie, mizerie. – 4. Ananghie, strîmtorare. – Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. sl. nevolja, nevolje (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov., rus. nevolja, alb. nevojë, mag. névolya, cf. voie. – Der. nevoi, vb. (a forţa, a obliga; a-şi da silinţa, a se strădui; a căuta, a se sili; refl., a se sforţa); nevoiaş, adj. (sărac; incapabil, arierat), cf. mag. névolyás "nenorocit, ticălos"; anevoie, adv. (cu greu); anevoi, vb. (a se strădui); (a)nevoinţă, s.f. (muncă, chin, dificultate); (a)nevoios, adj. (dificil, greu); nevoitor, adj. (înv., muncitor, harnic).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER