- necesitate
- NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. 2. Categorie filozofică care desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor. ♢ loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98NECESITÁTE s. 1. v. trebuinţă. 2. v. cerinţă. 3. cerinţă, exigenţă, imperativ, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, recerinţă, (fig.) comandament. (necesitateţile epocii noastre.) 4. (fiziol.; pl. art.) nevoile (pl. art.), (pop.) treaba (art.). (Şi-a făcut necesitateţile.) 5. v. utilitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenecesitáte s. f., g.-d. art. necesităţii; pl. necesităţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNECESIT//ÁTE necesitateăţi f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerinţelor); trebuinţă; nevoie. ♢ De primă necesitate absolut necesar. 2) Categorie filozofică care reflectă însuşirile şi raporturile ce au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi urinei. [G.-D. necesităţii] /<lat. necessitas, necesitateatis, fr. nécessitéTrimis de siveco, 12.10.2006. Sursa: NODEXNECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuinţă. ♦ (spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. ♢ Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [cf. fr. nécessité, it. necessità, lat. necessitas].Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DNNECESITÁTE s. f. 1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ♢ (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. o cu necesitate = în mod necesar; obligatoriu; stare de necesitate = situaţie excepţională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării ţării. 2. categorie filozofică desemnând însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< fr. nécessité, lat. necessitas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.