cerínţã — s. f., g. d. art. cerínţei; pl. cerínţe … Romanian orthography
exigenţă — EXIGÉNŢĂ, exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinţă, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
cerere — CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în… … Dicționar Român
deziderat — DEZIDERÁT, deziderate, s.n. Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerinţă, dorinţă. – Din lat. desideratum. Trimis de Iris, 27.11.2008. Sursa: DEX 98 DEZIDERÁT s. v. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, poftă, voie … Dicționar Român
logic — LÓGIC, Ă, logici, ce s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte. ♢ Logică generală = logică clasică, de tradiţie… … Dicționar Român
necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… … Dicționar Român
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
postulat — POSTULÁT, postulate, s.n. Adevăr fundamental care apare ca evident şi care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunţ logic considerat primul într un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum. Trimis de… … Dicționar Român
pretenţie — PRETÉNŢIE, pretenţii, s.f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care şi l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale şi cerinţa ca această convingere să fie împărtăşită şi de ceilalţi; (la pl.),… … Dicționar Român
somaţie — SOMÁŢIE, somaţii, s.f. Faptul de a soma; invitaţie prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acţiune. [var.:… … Dicționar Român
