exigenţă

exigenţă
EXIGÉNŢĂ, exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinţă, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Exigenţă ≠ indulgenţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EXIGÉNŢĂ s. 1. pretenţie, rigurozitate, severitate. (exigenţă unui profesor faţă de elevii săi.) 2. v. cerinţă. 3. v. conştiinciozitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

exigénţă s. f., g.-d. art. exigénţei; pl. exigénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXIGÉNŢ//Ă exigenţăe f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerinţă. [G.-D. exigenţei] /<fr. exigence, lat. exigentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXIGÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă. [cf. fr. exigence, lat. exigentia].
Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

EXIGÉNŢĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • exigénţã — s. f., g. d. art. exigénţei; pl. exigénţe …   Romanian orthography

  • autoexigenţă — AUTOEXIGÉNŢĂ s.f. Exigenţă manifestată de propria persoană. [pr.: a u ] – Auto1 + exigenţiă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoexigénţă s. f. (sil. a u ), g. d. art. autoexigénţei Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cerinţă — CERÍNŢĂ, cerinţe, s.f. Nevoie; pretenţie; exigenţă. – Cere + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERÍNŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă …   Dicționar Român

  • exiguitate — EXIGUITÁTE, exiguităţi, s.f. (Rar) Exigenţă. [pr.: gu i ] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, atis. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exiguitáte s. f. (sil. gu i ), g. d. art. exiguităţii; pl. exiguităţi …   Dicționar Român

  • pretenţie — PRETÉNŢIE, pretenţii, s.f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care şi l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale şi cerinţa ca această convingere să fie împărtăşită şi de ceilalţi; (la pl.),… …   Dicționar Român

  • severitate — SEVERITÁTE s.f. Însuşirea de a fi sever (1); asprime, străşnicie; comportarea unei persoane severe; exigenţă, austeritate, rigiditate. – Din fr. sévérité, lat. severitas, atis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SEVERITÁTE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • exigént — adj. m., pl. exigénţi; f. sg. exigéntã, pl. exigénte …   Romanian orthography

  • cere — CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a l convinge să ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei… …   Dicționar Român

  • cerere — CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în… …   Dicționar Român

  • comandament — COMANDAMÉNT, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unităţi sau a unei instituţii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”