comandament

COMANDAMÉNT, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unităţi sau a unei instituţii militare. ♢ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement.

Trimis de RACAI, 07.07.2004. Sursa: DEX '98



COMANDAMÉNT s. v. cerinţă, exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



comandamént s. n., pl. comandaménte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMANDAMÉNT comandamente n. 1) Organ de conducere militară. ♢ comandament suprem cel mai înalt organ de conducere militară în timp de război. 2) Sediu al acestui organ de conducere. comandamentul diviziei. 3) fig. Ordin scurt. /<fr. comman-dement

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COMANDAMÉNT s. n. 1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.). 2. (fig.) sentinţă, precept, normă, regulă. 3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. (

Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDN



COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găseşte acest organ. 2. (fig.) Sentinţă, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [cf. fr. commandement, it. comandamento].

Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN