- cartier
- CARTIÉR, cartiere, s.n. 1. Parte a unui oraş deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) şi care formează o unitate organică. ♦ Locuitorii acestei părţi a oraşului. 2. Parte din comandamentul unei mari unităţi, compusă din personalul de deservire şi din mijloacele de transmisiuni. ♢ Marele cartier general = (în timp de război) organul suprem de conducere a armatei în frunte cu comandantul său suprem. ♦ Loc (întărit) unde staţionează trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciţii practice pe teren, cu efective mari de unităţi; tabără. 3. Fiecare dintre părţile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă. [pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CARTIÉR s. (înv.) cvartal, mahala. (cartier al unui oraş.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecartiér s. n. (sil. -ti-er), pl. cartiéreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARTIÉR cartiere n. 1) Diviziune a unui oraş care formează o unitate organică şi se caracterizează prin anumite particularităţi specifice. cartier muncitoresc. ♢ cartier satelit cartier mic, care depinde de altul mai mare. 2) Organ de conducere militară, care include personalul de deservire şi mijloacele de transmisiuni. 3) Loc de cantonare a trupelor; cantonament. [Sil. -ti-er] /<fr. quartierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARTIÉR s.n. 1. Diviziune sau parte a unui oraş care are un caracter specific, propriu; populaţia acestei părţi a oraşului. 2. (mil.) Comandamentul unei mari unităţi militare; loc unde se găseşte acest comandament. ♦ Loc unde este cantonată o armată; tabără. 3. (Herald.) Fiecare dintre diviziunile unui scut împărţit în patru (sau mai multe) părţi. [pron. -ti-er. / < fr. quartier, cf. germ. Quartier].Trimis de LauraGellner, 17.03.2006. Sursa: DNcartiér (cartiére), s.n. – 1. Parte a unui oraş care formează o unitate organică. – 2. Parte din comandamentul unei mari unităţi. – 3. A patra parte din stema heraldică. – var. (înv.) cvartir, cortel. fr. quartier. – Der. încartirui (var. încarti(e)ra, încvartira, Bucov., încortela), vb. (a încarzama), format pe baza germ. einquartieren.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCARTIÉR s. n. 1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unităţi militare. o marele cartier general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război. ♢ loc unde este cantonată o armată; tabără. 3. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ♢ porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
