cartezianism

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes şi a adepţilor lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



cartezianísm s. n. (sil. -zi-a-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CARTEZIANÍSM n. Concepţie filozofică a lui Decartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. [Sil. -zi-a-] /<fr. cartésianisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera raţiunea drept unic izvor de cunoaştere şi a prescris reguli ale gândirii pentru cunoaşterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învăţătura lui Descartes în filozofie şi în ştiinţă; formă de raţionalism. [< fr. cartésianisme].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CARTEZIANÍSM s. n. concepţia filozofică a lui Descartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. (< fr. cartésianisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN