comandant

comandant
COMANDÁNT, comandanţi, s.m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ♢ Comandant suprem = a) funcţie de comandant al forţelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forţelor armate, fie de către şeful statului; persoană care îndeplineşte această funcţie; b) funcţie de comandant al forţelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplineşte această funcţie. (înv.) Comandant al pieţei = ofiţer care supraveghea desfăşurarea activităţii într-o garnizoană. – Din fr. commandant.
Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

COMANDÁNT s. cap, căpetenie, conducător, şef, mai-mare, (înv. şi reg.) tist, (Transilv.) birău, (înv.) călăuz, căpitan, comandir, nacealnic, povăţuitor, proprietar, tocmitor, vârhovnic, voievod, (latinism înv.) prepozit. (comandant al oştirii.)
Trimis de siveco, 21.03.2008. Sursa: Sinonime

comandánt s. m., pl. comandánţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMANDÁN//T comandantţi m. 1) Persoană la post de comandă. 2) Conducător al unei unităţi militare. /<fr. commandant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMANDÁNT s. m. cel care deţine comanda (unei unităţi militare, expediţii, nave etc.). (
Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDN

COMANDÁNT s.m. Cel care deţine comanda (unei unităţi militare, a unei expediţii, a unei nave etc.) [cf. fr. commandant, it. comandante].
Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • comandant — ● comandant, comandante nom Personne qui donne un mandat avec d autres. ● comandant, comandante (homonymes) nom commandant nom masculin comandant, ante [komɑ̃dɑ̃, ɑ̃t] n. ÉTYM. 1878, P.  …   Encyclopédie Universelle

  • comandant — co|man|dant Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • comandant — a, coumandant, o n. commandante …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • comandante — ● comandant, comandante nom Personne qui donne un mandat avec d autres. ● comandant, comandante (homonymes) nom commandant nom masculin …   Encyclopédie Universelle

  • centurión — (comandant) s. m. (sil. ri on), pl. centurióni …   Romanian orthography

  • strateg — STRATÉG, strategi, s.m. 1. Comandant militar în unele cetăţi ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistraţi supremi ai Atenei, aleşi pe o durată de un an. 2. Comandant de oşti, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat.… …   Dicționar Român

  • căpitan — CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (mar.) Căpitan locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad.… …   Dicționar Român

  • serdar — SERDÁR, serdari, s.m. 1. (În sec. XVII XVIII, în Ţara Românească şi Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. ♢ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facând parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul… …   Dicționar Român

  • centurion — CENTURIÓN, centurioni, s.m. (În armata romană) Ofiţer care comanda o centurie; sutaş. [pr.: ri on] – Din lat. centurio, onis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CENTURIÓN s. (ist.) sutaş, (înv.) sâtnic. (centurion în armata romană.)… …   Dicționar Român

  • generalisim — GENERALÍSIM, generalisimi, s.m. Comandant suprem al forţelor armate din unele ţări. – Din it. generalissimo, fr. généralissime. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GENERALÍSIM s. (mil.) (înv.) arhistratig. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”