- strateg
- STRATÉG, strategi, s.m. 1. Comandant militar în unele cetăţi ale Greciei antice; fiecare dintre cei zece magistraţi supremi ai Atenei, aleşi pe o durată de un an. 2. Comandant de oşti, bun cunoscător al strategiei. – Din fr. stratège, lat. strategus.Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98stratég s. m., pl. stratégiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRATÉ//G strateggi m. 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operaţiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigós, fr. strategeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRATÉG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare în vechea Atenă. 2. Comandant de oşti cunoscător al strategiei. [cf. fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armată, ago – a conduce].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTRATÉG s. m. 1. (în Grecia antică) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 10 magistraţi supremi ai Atenei, aleşi pe un an. 2. comandant de oşti cunoscător al strategiei. 3. cel care conduce cu competenţă un oarecare număr de operaţii, care se descurcă cu abilitate în anumite situaţii politice. (< fr. stratège, lat. strategus, gr. strategos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstratég (-gi), s.m. – Comandant de oşti. fr. stratège. Este dubletul lui stratig, s.m. (general), din gr. στρατηγός, sec. XVII, înv., der. arhistratig, s.m. (generalisim), înv. din gr. ἀρχιστρατηγός. – Der. strategie, s.f., din fr. stratégie; strategic, adj., din fr. stratègique; stratagemă, s.f., din it. stratagemma , sec. XVIII, la Şincai.Trimis de blaurb, 29.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.