- căpitan
- CĂPITÁN, căpitani. s.m. 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului; persoană care are acest grad. ♢ (mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviaţie; ofiţer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofiţer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările "de vas", "de şlep", "de remorcher") Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ♢ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activităţii unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (înv.) Persoană care comanda o oştire sau o parte a ei; comandant. ♢ Căpitan-paşa = comandantul flotei turceşti. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoţi etc.). ♦ Căpitan de poştă = administrator al unei poşte. 4. (Sport) Jucător care în timpul unei competiţii este reprezentantul şi conducătorul echipei din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. cf. magh. k a p i t á n y.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CĂPITÁN s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecăpitán s. m., pl. căpitániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcăpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂPITÁN căpitani m. 1) Ofiţer cu grad inferior celui de maior. 2) Comandant al unei nave. ♢ căpitan de rangul întâi (doi, trei) grad în marina militară corespunzător colonelului (locotenent-colonelului, maiorului) din trupele de uscat. 3) Conducător al unei echipe sportive. 4) v. CĂPETENIE. /<it. capitano, rus. kapitänTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcăpitán (căpitáni), s.m. – 1. Grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de judeţ cu atribuţii militare, administrative şi poliţieneşti. – Mr. căpitan. it. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány. Referirea lui Sanzewitsch 198 la rus. kapitan este inutilă. Der. căpitanat, s.n. (căpitanie, district militar); căpităneasă, s.f. (soţie de căpitan); căpitănesc, adj. (de căpitan); căpitanie, s.f. (companie, detaşament condus de un căpitan); căpitan-paşa (var. capudan-paşa), s.m. (amiral al flotei turceşti), din tc. kaptan sau kapudan paşa (înv.).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCĂPITÁN s. m. 1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior. o (mar.) căpitan -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat. 2. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. o căpitan de port = funcţionar care asigură activitatea unui port. 3. (fig.) şef, conducător. o căpitan de poştă = administrator al unei poşte. 4. (sport) jucător desemnat să reprezinte şi să conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte. (< it. capitano, rus. kapitan)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.