sărac — SĂRÁC, Ă, săraci, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, nevoiaş. ♢ expr. Sărac şi curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogăţească … Dicționar Român
mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; … Dicționar Român
pârlit — PÂRLÍT1 s.n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – v. pârli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂRLÍT2, Ă, pârliţi, te, adj. 1. Ars uşor, numai la suprafaţă. ♦ (Despre haine, ţesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea… … Dicționar Român
păcătos — PĂCĂTÓS, OÁSĂ, păcătoşi, oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe păcate, care se face vinovat de călcarea unor norme; p. ext. ticălos, rău, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplăceri, plin de cusururi; supărător; defavorabil;… … Dicționar Român
sărăcan — SĂRĂCÁN, Ă, sărăcani, e, s.m. şi f., adj. (pop.) 1. Om sărac (1), nevoiaş. 2. adj. (Exprimă compătimire faţă de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [var.: săracán, ă, sireicán, ă s.m. şi f., adj … Dicționar Român
indigent — indigént adj. m., pl. indigénţi; f. sg. indigéntă, pl. indigénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic INDIGÉNT, Ă adj. (Liv.) Lipsit, nevoiaş, sărac. [< fr. indigent … Dicționar Român
mizer — MÍZER, Ă, mizeri, e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj., s.m. şi f. (Om) care se află într o situaţie (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o… … Dicționar Român
mizeros — MIZERÓS, OÁSĂ adj. (Liv.) Nevoiaş, nenorocit. [< fr. miséreux]. Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DN MIZERÓS, OÁSĂ adj. care se află în mizerie; nevoiaş. (< fr. miséreux) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
nepricopsit — NEPRICOPSÍT, Ă, nepricopsiţi, te, adj. 1. (pop. şi fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaş; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (înv.) Lipsit de învăţătură, de instrucţie, de cultură. [var.: (reg.) neprocopsít, ă adj.] – Ne +… … Dicționar Român
neputincios — NEPUTINCIÓS, OÁSĂ, neputincioşi, oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acţiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu… … Dicționar Român
