- sărăcan
- SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s.m. şi f., adj. (pop.) 1. Om sărac (1), nevoiaş. 2. adj. (Exprimă compătimire faţă de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s.m. şi f., adj., aracán, iracán, îracán s.m.] – Sărac + suf. -an. cf. s ă r a c a - m i [ d e m i n e ].Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂRĂCÁN adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSĂRĂCÁN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂRĂCÁN sărăcană (sărăcani, sărăcane) şi substantival fam. (despre persoane) v. SĂRAC. ♢ sărăcan (sau arăcan) de mine (şi de mine)! vai de mine (şi de mine)! nenorocitul de mine! /sărac + suf. sărăcananTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.