- sărăcei
- sărăcéi s.m. pl. (înv.) corp de călăreţi în număr de 500 care, împreună cu scutelnicii (v.), formau călărimea Bucureştiului sub căpitanul spătăriei (v.).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sarangele — sarangéle s.n. pl. (înv.) 1. cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită cu corpul spahiilor). 2. corp de călăreţi români (vreo 500) denumiţi şi sărăcei. Trimis de blaurb, 17.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român