micturiţie

MICTURÍŢIE s.f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.

Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX '98



micturíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. micturíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. micturíţiei, pl. micturíţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MICTURÍŢIE f. Nevoie permanentă de urinare. /<fr. micturition

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MICTURÍŢIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [gen. -iei. / < fr. micturition].

Trimis de LauraGellner, 09.06.2005. Sursa: DN



MICTURÍŢIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN