neapărat

neapărat
NEAPĂRÁT, -Ă, neapăraţi, -te, adj., adv. I. adj. 1. De care nu te poţi lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ♢ expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuinţă) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poţi împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, adv. În mod necesar, cu orice preţ; negreşit. [pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NEAPĂRÁT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NEAPĂRÁT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de neapărat trebuinţă.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morţiş. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NEAPĂRÁT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neos-tenit, permanent, pururi, veşnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

neapărát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapăráţi; f. sg. neapărátă, pl. neapăráte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEAPĂRÁT1 adv. În mod necesar; cu orice preţ. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NEAPĂRÁ//T2 neapărattă (neapăratţi, neapăratte) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. ♢ A fi de neapărattă nevoie (sau trebuinţă) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat
Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • neapãrát — adj. m. (sil. ne a ), pl. neapãráţi; f. sg. neapãrátã, pl. neapãráte …   Romanian orthography

  • indispensabil — ≠ dispensabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INDISPENSÁBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiţii indispensabil de viaţă.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este… …   Dicționar Român

  • apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 …   Dicționar Român

  • descoperi — DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ refl. A şi scoate pălăria, căciula etc. ♦ fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate …   Dicționar Român

  • doar — DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricţii) Numai. Stai doar o clipă! ♢ expr. Doar că nu... = aproape că..., puţin a lipsit să nu... 2. Vezi bine, cum se ştie; desigur. Doar nu m ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuşi doar până… …   Dicționar Român

  • imperios — IMPERIÓS, OÁSĂ, imperioşi, oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [pr.: ri os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPERIÓS adj., adv. 1. adj. im …   Dicționar Român

  • mort — MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a… …   Dicționar Român

  • mult — MULT, Ă, mulţi, te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat …   Dicționar Român

  • musai — MÚSAI adv. (pop.) 1. Neapărat, negreşit, în mod necesar. 2. (Cu funcţie predicativă) E absolut necesar, trebuie. 3. Cu insistenţă, cu încăpăţânare, morţiş. – Din magh. muszáj. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÚSAI adv. v.… …   Dicționar Român

  • necesar — NECESÁR, Ă, necesari, e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♢ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”