- necesar
- NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ♢ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producţie, prin care se creează produsul folosit pentru întreţinerea sa şi a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de seminţe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiţii date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98Necesar ≠ inutil, nenecesar, netrebuinciosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenecesár adj. m., pl. necesári; f. sg. necesáră, pl. necesáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnecesár s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNECESÁR necesară (necesari, necesare) şi substantival Care este de trebuinţă; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace necesare. ♢ Strictul necesar minimum absolut trebuincios. /<fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessarioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNECESÁR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius].Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DNNECESÁR, -Ă I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. o strictul necesar = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. nécessaire, lat. necessarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.