- priva
- PRIVÁ, privez, vb. I. tranz. (livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ refl. A renunţa (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare.Trimis de ana_zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX '98PRIVÁ vb. v. refuza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIVÁ vb. v. lipsi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprivá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. şi pl. priveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PRIV//Á privaéz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent şi necesar; a lipsi. priva de drepturi. /<fr. priver, lat. privareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PRIV//Á mă privaéz intranz. A renunţa la ceva inerent şi necesar. /<fr. priver, lat. privareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putinţa (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunţa la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNprivá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s.f., din fr. privé; privaţi(un)e, s.f., din fr. privation; privatist, s.m. (înv., Trans., persoană care-şi face studiile în particular).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.