doar

DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricţii) Numai. Stai doar o clipă! ♢ expr. Doar că nu... = aproape că..., puţin a lipsit să nu... 2. Vezi bine, cum se ştie; desigur. Doar nu m-ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuşi doar până la urmă! ♢ expr. Fără doar şi poate = fără nici o îndoială; neapărat. ♦ În speranţa că... L-a întrebat, doar va afla ce să facă. ♢ expr. Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite. 4. (reg., la începutul unei propoziţii interogative) Oare? [var.: doáră adv.] – lat. de-hora.

Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98



DOAR adv. v. cumva, oare, oarecum, poate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine doar în zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (doar atâta ştiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (doar el m-a înţeles.) 4. adv. poate. (Aşteaptă doar o face vreo greşeală.) 5. conj. (adversativ şi restrictiv) că. (doar nu mi-oi feşteli onoarea!)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



doar adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DOÁR adv. 1) Numai. doar tu ai venit. 2) Cum se ştie. doar n-ai plecat! 3) După cum se pare; poate; probabil. Va reuşi doar până la urmă! ♢ Fără doar şi poate fără nici o îndoială; numaidecât; neapărat. Într-o doară la întâmplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX