mort

MORT, MOÁRTĂ, morţi, -moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a face pe prostul. A o lasa moartă (în păpuşoi) = a lasa o chestiune încurcată, a renunţa la ceva. A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva, a fi îndrăgostit de cineva sau de ceva; a ţine mult la cineva sau la ceva. A fi mai mult mort (decât viu) = a fi istovit, epuizat (de boală, de frică etc.).Nici mort sau mort-tăiat = (în construcţii negative) cu nici un preţ, sub nici un motiv, în nici un caz. Mort-copt = cu orice preţ, necondiţionat, neapărat; vrând-nevrând, cu chiu cu vai. A umbla (sau a se ţine) mort după... = a) a lupta, a se zbate pentru a obţine ceva; b) a-şi manifesta dragostea faţă de cineva străduindu-se să fie mereu în preajma lui. A fi beat mort (sau mort de beat) = a fi foarte beat. ♦ Limbă moartă = limbă care a încetat să fie învăţată ca limbă maternă. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor de transport care aparţin unei gospodării sau unei întreprinderi. Timp mort = lipsă de activitate a forţelor de muncă sau a maşinilor; întrerupere neprevăzută a muncii. Unghi mort = loc de pe traiectoria unei arme de foc pe care nu-i poate atinge proiectilul. Punct mort = poziţie a unui mecanism bielă-manivelă care corespunde momentului când biela şi manivela au axele în prelungire sau suprapuse. (expr.) A ajunge la un (sau într-un) punct mort = a ajunge la un impas, în imposibilitate de a găsi o soluţie. Linie moartă = linie de cale ferată care serveşte numai pentru garare. (expr.) A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere. Fier mort = fier de calitate inferioară. ♦ (fam.; despre aparate, motoare etc.) Care nu mai funcţionează. 2. (Despre părţi ale corpului) Cu funcţiile vitale pierdute; paralizat, înţepenit. ♢ (pop.) Carne (sau piele) moartă = carne sau piele care se formează deasupra rănilor şi prin care nu trec ramificaţiile nervoase. 3. (Despre plante) Uscat, veşted. 4. fig. (Despre lucruri) Fără viaţă, neînsufleţit; nemişcat, încremenit. ♦ Lipsit de zgomot, de activitate, de viaţă; liniştit. ♦ (Despre culori, nuanţe) Fără strălucire; şters. II. s.m. şi f. Persoană care a murit, defunct, decedat; trupul neînsufleţit al unei persoane aşezat în coşciug sau înmormântat. ♢ expr. Mortul de la groapă nu se mai întoarce, se spune despre un lucru pierdut definitiv, despre ceva care nu mai poate fi îndreptat. Apă morţilor = fata morgana, v. morgana. A scula (sau a trezi, a deştepta) şi morţi (sau din morţi), se spune despre zgomote sau surse de zgomote foarte intense şi stridente. A umbla (sau a merge) ca după mort = a merge foarte încet. Ca la mort = (în legătură cu verbe ca "a se aduna", "a veni") în număr (foarte) mare. – lat. mortuus.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Mort ≠ viu

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



FLUTURUL-MÓRŢII s. v. cap-de-mort, flutu-re-cap-de-mort, strigă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



MORT adj. v. inanimat, neanimat, neînsufle-ţit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MORT adj., s. 1. adj., s, decedat, defunct, dispărut, răposat, (livr.) repauzat, (în limbajul bisericesc, pop. şi eufemistic) pierdut, (înv. şi pop.) pierit, (înv.) pristăvit, săvârşit. (mortul era un om în vârstă.) 2. adj. inert, neînsufleţit, nemişcat, rece, ţeapăn. (L-a găsit mort.) 3. adj. v. ofilit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



URZICĂ MOÁRTĂ s. v. paracherniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mort adj. m., s. m., pl. morţi; f. sg. moártă, pl. moárte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MORT¹ moártă (morţi, moárte) 1) Care a murit; care nu mai este viu; decedat; defunct; răposat. ♢ Limbă moartă limbă care a încetat să fie folosită ca limbă maternă. Linie moartă linie de cale ferată care serveşte numai pentru garare. Inventar mort inventar neutilizat. Nici mort a) pentru nimic în lume; cu nici un preţ; b) niciodată. Mai mult mort decât viu a) sleit de puteri; istovit; extenuat; b) speriat peste măsură; îngrozit. mort-copt (sau mort ori copt) cu orice preţ; neapărat. Beat mort foarte beat. mort de oboseală (de foame, de sete etc.) foarte obosit (flămând, însetat etc.). A cădea mort a) a muri; b) a nu mai putea de oboseală; a fi istovit. A umbla după potcoave de cai morţi (sau a umbla după cai morţi să le ia potcoavele) a umbla fără rost pe drumuri; a hoinări. A se face mort în păpuşoi a se face că nu ştie nimic; a o face pe prostul. A umbla (sau a se ţine) mort după cineva a căuta să obţină ceva cu orice preţ; a nu mai da răgaz cuiva. A dormi mort a dormi adânc. A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă a se afla în declin; a nu mai juca rolul de altădată. 2) (despre vegetaţie) Care este fără frunze; desfrunzit. 3) (despre flori) Care şi-a pierdut vlaga şi frăgezimea; ofilit. 4) (despre localităţi, străzi) Care este lipsit de viaţă, de mişcare, de zgomot. 5) rar (despre culori) Care nu are strălucire; şters; spălăcit; decolorat. /<lat. mortuus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MOR//T² mortţi m. Persoană care a murit; răposat; decedat; defunct. /<lat. mortuus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mort (moártă), adj. – Decedat. – Mr. mortu, megl., istr. mort. lat. mortuus (Puşcariu 1110; REW 5695), cf. it., port. morto, fr., cat. mort, sp. muerto. – cf. moarte, mortăciune. – Der. morţărie, s.f. (Banat, cimitir); morţiş, adv. (în mod tenace); morţiu, adv. (cu îndărătnicie); morţiu, adj. (ca pentru mort).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER