mult

mult
MULT, -Ă, mulţi, -te, adj., adv. 1. adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ♢ loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat, adesea. ♢ expr. A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. pl.) Lucruri, fapte, întâmplări numeroase (şi variate). ♢ expr. A nu şti multe = a) a trece repede la acţiune, a lua hotărâri energice; b) a se supăra uşor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult. Multe (şi de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe şi mărunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Şi mai multe nu = neapărat, cu orice preţ. 2. adv. În cantitate însemnată, în mare măsură; în mod intens, stăruitor; cu valoare mare; pe o distanţă mare; în timp îndelungat; de repetate ori. ♢ Cu mult = în foarte mare măsură. Cel mult = a) maximum; b) în cel mai bun caz. Mai mult = a) în special, mai ales, îndeosebi; b) (reg.; în construcţii negative) de acum înainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o vreme îndepărtată, de altădată; din vechime; b) de timpuriu, devreme. ♢ loc. conj. De mult ce = din cauza, datorită cantităţii, duratei, intensităţii (extreme) etc. ♢ expr. Mai mult sau mai puţin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) întrece măsura, depăşeşte ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult şi bine = vreme îndelungată. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfârşitul unei acţiuni; b) a fi aproape de sfârşitul vieţii, a nu mai avea de trăit decât puţine zile. ♦ (înv. şi reg.; înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, dă acestora valoare de superlativ) în cel mai înalt grad; foarte, extrem. [gen.-dat. pl. m. şi f. multora] – lat. multus, -a, -um.
Trimis de ana_zecheru, 27.05.2004. Sursa: DEX '98

Mult ≠ puţin, niţel, oleacă, scurt
Trimis de siveco, 18.04.2007. Sursa: Antonime

MULT adj., adv. 1. adj. v. numeros. 2. adv. v. greu. (Pachetul atârnă, cântăreşte mult.) 3. adv. vârtos, zdravăn. (Bea mult.) 4. adv. v. departe. 5. adv. v. îndelungat. 6. adv. v. îndelung. 7. adv. intens, tare. (A suferit mult.) 8. adv. rău, tare. (S-a chinuit mult.) 9. adv. tare. (mult ar vrea să se plimbe.) 10. adj. v. variat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mai de mult (de mai mult timp) adv. + prep. + adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

mult adj. m., pl. mulţi; f. sg. múltă, pl. múlte; g.-d. pl. m. múltor, f. múltora
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUL//T1 multtă (multţi, multte) 1) Care este în cantitate mare. 2) Care este de lungă durată. mult timp. /<lat. multus
Trimis de siveco, 18.04.2007. Sursa: NODEX

MULT2 adv. 1) În număr mare; în cantitate mare; un timp îndelungat. A produce mult. A cânta mult. ♢ Cu mult în mare măsură; considerabil. Mai mult mai cu seamă; îndeosebi. Cel mult a) maximum; b) în cel mai bun caz. A fi mai mult mort (decât viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frică; b) a fi peste măsură de istovit. Din mult în mai mult într-o măsură tot mai mare; din ce în ce mai tare, mai intens. Mai mult sau mai puţin într-o măsură oarecare; întrucâtva. Nici mai mult, nici mai puţin a) atât, cât se cuvine; tocmai cât trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea mult asta întrece orice măsură; asta-i prea-prea. mult şi bine a) mult timp; timp îndelungat; b) degeaba; în zadar. A nu mai avea mult a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La depărtare mare; departe. A lăsa mult în urmă. 3) (deseori urmat de prea) În cel mai înalt grad; foarte tare; extrem de. mult stimat. mult dorit. mult preafrumos. /<lat. multus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MULT3 multe n. Număr mare (de obiecte sau de fiinţe). ♢ multe şi de toate fel de fel de lucruri. multe şi mărunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neînsemnate. A nu şti multe a) a se supăra uşor; b) a trece la acţiune. /<lat. multus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

mult (-tă), adj.1. Abundent. – 2. (adv.) Destul, considerabil, enorm, în catitate mare. – 3. (adv.) Timp îndelungat, un interval mare de timp. – Mai mult, încă, în plus. – Cel mult, numai, atît. – De mult, altădată, cu lung timp în urmă. – Prea mult, peste măsură, în exces. – 4. (adv.) Numai, abia, doar. – 5. (s.n.) Cantitate mare, lucruri numeroase. – Mulţi, lume, nenumăraţi oameni. – Multe, nenumărate lucruri. – Şi mai multe nu, neapărat, cu orice preţ. Multul cu mult, oricît de mult, foarte mult. – Mr. multu, megl. mult, istr. munt. lat. multus (Puşcariu 1124; Candrea-Dens., 1168; REW 5740), cf. it. molto, prov., cat. molt, v. fr. moult, sp. mucho, port. muito. – Der. multicel (var. multişor), adj. (destul); mulţime (var. înv., mulţie), s.f. (oameni mulţi, multitudine, abundenţă); înmulţi (var. mulţi), vb. (a multiplica; a augmenta; refl., a se reproduce); înmulţire, s.f. (multiplicare); înmulţitor, s.n. (multiplicator); deînmulţit, s.n. (primul factor al unei înmulţirii). Mulţumi (var. înv., mulţemi, Trans., mulţămi), vb. (a satisface, a sătura; a premia, a gratifica, a plăti, a-şi exprima satisfacţia prin cuvinte de graţie; refl., a fi satisfăcut; refl., a fi, a se arăta sătul, a nu putea mai mult), este fără îndoială, un der. de la mulţime (› *mulţimimulţemi), ca îndestula de la destul. Der. general admisă, din la mulţi ani (Creţu 349; Tiktin; REW 487; Candrea; Scriban; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 42) nu pare posibilă, fiindcă astfel de compuse nu sînt curente în rom. (Trans., mulţam nu este un rezultat al lui mulţi ani, ci o var. dialectală a lui mulţumesc; paralelismul cu ngr. εἰς πολλὰ ἔτη "să trăiască mulţi ani" › στολλάτη "mulţumesc" este sugestiv, fără să constituie un argument hotărîtor, fiindcă acest etimon nu explică celelalte sensuri ale cuvîntului). Der. mulţămeală, s.f. (gratitudine), înv.; mulţumită (var. mulţămită), s.f. (premiu, recompensă; recunoştinţă); mulţumitor (var. mulţămitor), adj. (satisfăcător, suficient, recunoscător); nemulţumire, s.f. (neplăcere); nemulţumit, adj. (nesatisfăcut, mofturos); nemulţumitor, adj. (care nu dă satisfacţie). – Der. din fr. multiplu, adj.; multiplica, vb.; multiplicator, adj.; multiplicat, s.n.; multiplicitate, s.f.; submultiplu, s.n.
Trimis de blaurb, 10.05.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • mult — mult; mult·angular; mult·an·gu·lum; tu·mult; …   English syllables

  • Mult- — See {Multi }. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • mult — sb., en el. et (formuldningstoilet) …   Dansk ordbog

  • Mult- — Multi Mul ti , Mult Mult [L. multus much.] A prefix signifying much or many; several; more than one; as, multiaxial, multocular. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • mult — abbreviation multiple * * * mult, multacion see mulct, mulctation …   Useful english dictionary

  • mult- — var. of multi before a vowel: multangular. * * * mult , combining form. the form of multi (Cf. ↑multi ) before some vowels, as in multangular …   Useful english dictionary

  • MULT ÉS JÖVŐ — (Hung. Past and Future ), a literary and artistic monthly journal in the Hungarian language which appeared from 1911 to 1944. Its founder was the writer …   Encyclopedia of Judaism

  • mültəfit — is. <ər.>: mültəfit olmaq – nəzərə almaq, fikir vermək, nəzər yetirmək, əhəmiyyət vermək. <Yusif Sərrac:> Əsla bu əmrə mültəfit olmayıb, öz riyasının halına və paytaxtının rövnəqinə təvəccöh etmir. M. F. A.. <Kəblə Rəcəbəli:>… …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • mult- — var. of multi before a vowel: multangular. * * * …   Universalium

  • MULT — Multi Solutions, Inc. (Business » NASDAQ Symbols) …   Abbreviations dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”