supărare

supărare
SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu-ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politeţe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristeţe. 3. Furie, iritare, mânie. – v. supăra.
Trimis de romac, 12.05.2004. Sursa: DEX '98

Supărare ≠ bucurie, voioşie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUPĂRÁRE s. 1. (pop. şi fam.) burzuluială, (fam.) îmbufnare, (arg.) şucăreală. (Termină cu supărare!) 2. v. mâhnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemulţu-mire, neplăcere, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce supărare te apasă?) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, (înv. şi pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. şi reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, şugă, şugu-bină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. şi Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. şi Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. şi Transilv.) dabilă, (înv.) nesosinţă, nevoinţă, patimă, satara, stenahorie. (Ce supărare a căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu vă fac nici o supărare dacă ...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUPĂRÁRE s. v. epilepsie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

supăráre s. f., g.-d. art. supărării; pl. supărări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUPĂR//ÁRE supărareări f. 1) v. A SUPĂRA şi A SE SUPĂRA. ♢ Fără (sau să nu fie cu) supărare se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva. 2) Dispoziţie rea. 3) Atitudine rezervată şi ostilă faţă de cineva; mânie. I-a trecut supărarearea. [G.-D. supărării] /v. a (se) supăra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …   Dicționar Român

  • parapon — PARÁPON s.n. (înv., reg. şi fam.) Supărare; tristeţe; necaz, ciudă. [acc. şi: parapón] – Din ngr. paráponon. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulţumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire …   Dicționar Român

  • bai — BAI, baiuri, s.n. (reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ♢ expr. Nu i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi) i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj. Trimis de paula, 19.10.2008. Sursa: DEX 98  BAI s. – v.… …   Dicționar Român

  • ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… …   Dicționar Român

  • indispoziţie — INDISPOZÍŢIE, indispoziţii, s.f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziţie; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui uşor bolnav; boală uşoară. [var.: indispoziţiúne s.f.] – Din fr. indisposition. Trimis de valeriu, 29.07.2006. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… …   Dicționar Român

  • năduf — NĂDÚF (3), nădufuri, s.n. (pop.) 1. Senzaţie de greutate în respiraţie, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbuşitoare; caniculă, arşiţă, zăpuşeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie.… …   Dicționar Român

  • ponos — PONÓS, ponoase, s.n. 1. (pop.) Consecinţă neplăcută; necaz, neajuns; nemulţumire, supărare. A trage ponoasele. ♢ expr. (reg.) A şi face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a şi pricinui supărare, necaz. A i purta (cuiva) ponos = a… …   Dicționar Român

  • păs — PĂS, păsuri, s.n. Durere (sufletească) greu de suportat; suferinţă, chin; necaz, supărare; grijă; împrejurare dificilă, impas. *. loc. adv. Fără păs = nepăsător; indiferent. – lat. pensum. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂS s. 1.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”