indigestie — INDIGÉSTIE, indigestii, s.f. Tulburare a digestiei provocată de unele excese alimentare, de frig, de unele stări nervoase etc. şi manifestată prin indispoziţie, greţuri, vărsături, diaree etc. – Din fr. indigestion, lat. indigestio. Trimis de… … Dicționar Român
mahmur — MAHMÚR, Ă, mahmuri, e, adj., s.n. 1. (Adesea substantivat) Care nu şi a revenit complet din beţie sau din somn; care este cu capul încă tulbure; care se simte indispus după beţie sau după un somn neîmplinit. 2. adj. Prost dispus, lipsit de voie… … Dicționar Român
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
zaiflâc — ZAIFLẤC, zaiflâcuri, s.n. (înv.) Indispoziţie, slăbiciune, suferinţă. [pr.: za i ] – Din tc. zayiflik. Trimis de spall, 08.03.2002. Sursa: DEX 98 ZAIFLÂC s. v. indispoziţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zaiflâc s … Dicționar Român
indispoziţiune — INDISPOZIŢIÚNE s.f. v. indispoziţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INDISPOZIŢIÚNE s.f. v. indispoziţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
prodrom — PRODRÓM, prodromuri, s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei ştiinţe. 2. Simptom care precedă sau anunţă apariţia unei boli. – Din fr. prodrome. Trimis de oprocopiuc, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 PRODRÓM s. v. antecesor, înaintaş, precursor,… … Dicționar Român
bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva … Dicționar Român
deranjament — DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2.… … Dicționar Român
dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; … Dicționar Român
indispune — INDISPÚNE, indispún, vb. III. tranz. şi refl. A( şi) strica buna dispoziţie; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune). Trimis de valeriu, 21.07.2003.… … Dicționar Român
