- deranjament
- DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2. v. perturbare. 3. (med.) dereglare, tulburare. (deranjament organic, func-ţional.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDERANJAMÉNT s. v. diaree.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimederanjamént s. n., pl. deranjaménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDERANJAMÉNT deranjamente n. 1) Dereglare a funcţionării normale a unei maşini, a unei instalaţii sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziţie cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangementTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o maşină, la o instalaţie etc.; defectare. 2. (fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [pl. -te. / cf. fr. dérangement].Trimis de LauraGellner, 09.05.2006. Sursa: DNDERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o maşină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)Trimis de raduborza, 19.02.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.