deranjament — DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2.… … Dicționar Român
dereglaj — DEREGLÁJ, dereglaje, s.n. Dereglare. – Din fr. déréglage. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 deregláj s. n. (sil. glaj), pl. deregláje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEREGLÁJ s. n. dereglare. (< … Dicționar Român
distonie — DISTONÍE, distonii, s.f. Dereglare funcţională a sistemului nervos vegetativ. – Din fr. dystonie. Trimis de LauraGellner, 01.11.2006. Sursa: DEX 98 distoníe s. f., art. distonía, g. d. art. distoníei; pl. distoníi, art. distoníile … Dicționar Român
funcţional — FUNCŢIONÁL, Ă, funcţionali, e, adj. 1. Care ţine de o funcţie, privitor la o funcţie. ♢ Maladie funcţională = boală care afectează buna funcţionare a unui organ. Analiză funcţională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor… … Dicționar Român
heterotaxie — HETEROTAXÍE, heterotaxii, s.f. (med.) Poziţie anormală sau modificare a poziţiei unui organ anatomic. – Din fr. hétérotaxie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 heterotaxíe s. f. art. heterotaxía, g. d. heterotaxíi, art. heterotaxíei; pl … Dicționar Român
tulburare — TULBURÁRE, tulburări, s.f. Acţiunea de a (se) tulbura şi rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparenţei unui lichid (din cauza impurităţilor). 2. Învolburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastâmpăr. 3. fig. Nelinişte sufletească … Dicționar Român
defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… … Dicționar Român
defectare — DEFECTÁRE, defectări, s.f. Acţiunea de a (se) defecta şi rezultatul ei. – v. defecta. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEFECTÁRE s. 1. dereglare, (livr.) disfuncţie, disfuncţionalitate. (defectare apărută într o instalaţie.) 2. v.… … Dicționar Român
defecţiune — DEFECŢIÚNE, defecţiuni, s.f. Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unui maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc. [pr.: ţi u ] – Din defect. cf. fr. d é f e c t i o n, lat. d e f e c t i o ,… … Dicționar Român
disfuncţie — DISFÚNCŢIE, disfuncţii, s.f. 1. (med.) Tulburare a funcţiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. Trimis de… … Dicționar Român
