- disfuncţie
- DISFÚNCŢIE, disfuncţii, s.f. 1. (med.) Tulburare a funcţiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISFÚNCŢIE s. v. defectare, dereglare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedisfúncţie s. f. (sil. mf. dis-) → funcţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDISFÚNCŢI//E disfuncţiei f. Tulburare funcţională a unui organ, aparat sau sistem. /<germ. DysfunktionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISFÚNCŢIE s.f. 1. (med.) Tulburare funcţională a unui organ, aparat sau sistem. 2. (fil.) Acţiune a cărei consecinţă este reducerea integrării sau adaptării unei unităţi date la contextul social respectiv. [gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISFÚNCŢIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcţiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acţiune a cărei consecinţă este reducerea integrării sau adaptării unei unităţi date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.