defectare

defectare
DEFECTÁRE, defectări, s.f. Acţiunea de a (se) defecta şi rezultatul ei. – v. defecta.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEFECTÁRE s. 1. dereglare, (livr.) disfuncţie, disfuncţionalitate. (defectare apărută într-o instalaţie.) 2. v. defecţiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

defectáre s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEFECTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) defecta şi rezultatul ei; defect. [< defecta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • deranjament — DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2.… …   Dicționar Român

  • dereglare — DEREGLÁRE, dereglări, s.f. Acţiunea de a (se) deregla şi rezultatul ei; stricare, deranjare. – v. deregla. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dereglare ≠ reglare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEREGLÁRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • defecţiune — DEFECŢIÚNE, defecţiuni, s.f. Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unui maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc. [pr.: ţi u ] – Din defect. cf. fr. d é f e c t i o n, lat. d e f e c t i o ,… …   Dicționar Român

  • disfuncţie — DISFÚNCŢIE, disfuncţii, s.f. 1. (med.) Tulburare a funcţiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione. Trimis de… …   Dicționar Român

  • disfuncţionalitate — DISFUNCŢIONALITÁTE s. v. defectare, defecţiune, dereglare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  disfuncţionalitáte s. f. (sil. mf. dis ), g. d. art. disfuncţionalităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • rizare — RIZÁRE, rizări, s.f. Defect de funcţionare al unei maşini, ca urmare a apariţiei rizurilor pe suprafeţele a două piese aflate în contact. – Din riz. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rizáre s. f., g. d. art. rizării; pl. rizări… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”