defecta

DEFECTÁ, defectez, vb. I. refl. (Despre mecanisme, aparate, maşini etc.) A avea un defect (1) sau o defecţiune, a nu mai funcţiona; a se strica. ♦ tranz. A produce un defect (1) la o maşină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A defecta ≠ a repara

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a defecta.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



defectá vb., ind. prez. 1 sg. defectéz, 3 sg. şi pl. defecteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEFECT//Á defectaéz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE DEFECT//Á pers. 3 se defectaeáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieşi din funcţiune; a nu funcţiona normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



DEFECTÁ vb. I. refl. (despre maşini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o maşină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN